Crezi ca ai propria ta credinta ,religie?

Când poţi spune despre un om că are o anumită religie – religia “X”?
 De la bun început trebuie să plecăm de la principiul individualismului – doar tu poţi determina dacă ai o religie, iar dacă ai, care este aceasta.
 Nu pot să decidă alţii pentru tine, iar un trecerea printr-un ritual (botezul) sau apartenenţa la un anumit grup (popor) nu înseamnă absolut nimic!
 Dar oare ajunge ca un om să declare că “eu sunt X” şi gata, chiar e?
Ce facem atunci când unul se declară ferm convins că e “X”, dar la o analiză mai atentă se dovedeşte că habar nu are cu ce se mănâncă religia “X”, sau nici nu ar ridica un deget pentru a îndeplini o poruncă a acelei religii?
 Mărturia sa “de credinţă” mai are vreo valoare?
Intervine încă o problemă – care este definiţia corectă a unei religii?
 Fiecare religios consideră că el cunoaşte imaginea “adevăratului credincios”, iar această imagine diferă de la om la om sau de la grup la grup.
 Un sectant care crede că lumea are 6000 de ani şi că predicatorul de la casa lui de rugăciune “vorbeşte în limbi”, se consideră creştin.
 Astronomul Vaticanului care afirmă că Pământul are 13.6 miliarde de ani, iar evoluţia este validă se consideră creştin.
 Diferenţele sunt enorme, deci care e “adevăratul” creştin?
 Pe de o parte, sectantul e mai apropiat de Biblie.
 Pe de altă parte omul de ştiinţă e mai apropiat de porunca “să nu minţi”.
Oricând poţi găsi motive pentru care o persoană e eligibilă sau nu eligibilă să fie etichetată într-un anume fel.
Simpla declaraţie nu ajunge. Degeaba te declari “X” dacă nu ştii ce înseamnă “X” şi mai important, dacă nu acţionezi în numele religiei “X”.
Ultima propoziţie pare a fi cheia. Dacă te declari şi întreprinzi acţiuni în numele religiei “X” ce pot fi justificate în acel context, atunci poţi fi numit “X”.
Degeaba unele versete dintr-o carte sfântă interzic crima dacă ea poate fi “justificată” prin interpretarea/raţionalizarea altor versete. Ăsta e doar un exemplu.
Deci cine e “adevăratul creştin”? Cel care a ars oameni pe rug sau cel care face milostenie? Păi ambii sunt. Nu e vina lor că cartea sfântă a creştinismului poate fi folosită în justificarea ambelor comportamente. Vina lor este că n-au realizat acest lucru la timp.